Bun Venit!

Am publicat aici poezii si proze,mai vechi si mai noi...Unele sunt scrise chiar acum 5-6 ani.
Accept comentarii de la toata lumea;cat timp sunt facute cu o oarecare coerenta si ceva bun simt.Va rog chiar sa criticati(constructiv daca se poate) aspectele ce nu va incanta.

Va multumesc,
Irinush

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Cutitul

Mult timp a trecut de cand am atins ultima data data lama cutitului. Prea mult timp. Acum realizez cat inseamna el pentru mine. D-abia acum, cand totul e pierdut, cand din noi n-a ramas decat cenusa.Mult timp a trecut fara sa ma gandesc macar la luciul metalului, la felul in care lumina lumanarii se reflecta in acea bucata de metal subtire si ascutita…poate prea ascutita.Iata! Usor, din varful degetului, asa…Auch! Uite-o…Prima picatura de sange. O sa curga din ce in ce mai mult; taietura e adanca.Cat de rece e… ce bine se simte! Ce se intampla daca…dar stiu raspunsul…ar fi a treia oara cand o fac si devin din ce in ce mai priceputa! Lama in palma, acum strang pumnul, il strang cat pot de tare. Toata ura mea, toata durerea mea, toata nebunia mea… Prea mult! Dar niciodata nu e prea mult! Iar o sa trebuiasca sa le explic tuturor unde m-am taiat, iar or sa urmeze acele lungi ore de discutii in care or sa mi se explice aceleasi lucruri. E mereu la fel. Pentru ca niciodata nu o duc pana la capat. N-am curaj…sau am?! Am curaj sa fac orice, nu mi-e frica de moarte, doar am scapat de atatea ori; de prea multe ori… Nu,nu pot sa o fac acum…. Sunt singura, nu vreau sa fiu singura.Nu vreau sa mor singura…Dar acum e doar cenusa…cenusa din care nu vom mai renaste asemeni Phoenix-ului, ci cenusa care se imprastie incet, incet in 4 zari… Amintirea ce imi arde sufletul si imi mistuie fericirea, amintirea unui vis din care a trebuit sa ma trezesc. Amintire, uitare, nebunie, singuratate.Acum pot. Acum o s-o fac.Lama, perpendiculara pe incheietura - ce incheietura frumoasa, ce frumos se vad venele - acum…usor….trebuie sa simt, sa stiu cand e momentul… Nu trebuie sa tai prea adanc, caci ajung la tendon, insa nu prea superficial, ca nu rezolv nimic…Plang. De ce plang? O sa mor…E ilogic….Ar trebui sa fiu speriata, sa tip, sa chem ajutor, sa incerc sa scap de aceasta soarta. Doamne cat de frumos se scurge sangele din rana... E atat de fascinant! Toate operele mele, tot ce am creat vreodata, palesc in fata imaginii… E atat de frumos… Privesc libertatea cu ochii, ma intind si o prind cu mana, ma asteapta…Uite! Sunt libera …plutesc…Mi-e frig. E intuneric. Simt cum ma sting… Mor…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu