Pentru...

Sta intinsa pe podea, cu ochii fixati asupra taieturii adanci din dreptul incheieturii, din care curge incet lichidul cald ce o tinea in viata. Dar ce rost are sa traiasca fara el?! Ochii i-au devenit verzi, lacrimile amare au fost varsate pana la ultima. Nici nu vede sangele, nu vede lumina ce s-a aprins in camera ei, nu simte atingerea lui disperata, nu se mai trezeste. Piveste in gol, moarta. Ea e fericita. E in lumea ei, colinda muntii ei, inoata in marea ei, culege flori in campia ei, il plange singura in ploaia ei…