Monotonie

Oare ce este mai rau, sa traiesti in umbra monotoniei sau sa nu traiesti deloc?Zi de zi ma intampina aceleasi lucruri. Ma trezesc in acelasi pat cu saltea tare, din aceeasi camera mica si intunecoasa, ai carei pereti sunt ticsiti cu postere. Dimineata de dimineata acelasi gand sumbru ma bantuie..."Cum ar fi fost daca nu m-as mai fi trezit azi?"...Ceasul suna la ora 6, desi orele incep la 9. In fiecare dimineata pierd o ora ca sa ma bucur de linistea binecuviatata a caminului meu. Linistea ma tine departe de nebunie, insa nu indeajuns de departe. In fiecare dimineata, aceeasi cana de cafea tare, fierbinte bauta in graba, in timp ce o tigara Marlboro arde singura in scrumiera. Ca intotdeauna ajung la scoala la 9 si 5 minute. Mereu aceeasi atmosfera in timpul celor 7 sau 8 ore petrecute acolo. Aceeasi plictiseala, aceleasi discutii imature la care de bine, de rau sunt obligata sa iau parte, aceiasi oameni pe care ii dispretuiesc. Am ajuns ca un robot, programata, obligata sa intru in acest joc al vietii monotone. Am ajuns banala, normala, o caramida in enormul zid al societatii.Secata de putere, parasita de speranta de a fi unica, imi croiesc drumul prin viata ca o visatoare, pierduta in lumea mea imaginara, perfecta, unde totul este unic.